Tratăm fiecare piesă vestimentară ca pe o construcție. Nu desenăm haine, ci gândim în straturi, în echilibru, în ritm. Fiecare croi, fiecare material, fiecare margine spune ceva despre poziționare, deoarece și hainele pentru barbați trebuie sa fie în concordanță cu moda.
Corpul nu e static. Nici hainele nu ar trebui să fie
Un corp în mișcare are nevoie de haine care îl susțin, nu care îl limitează. De aceea, ne interesează cum curge materialul în mers, cum se așază în repaus, cum reacționează la lumină și la volum. Un pantalon cu tur lăsat, spre exemplu, nu e doar o alegere estetică – e o modificare de spațiu în jurul mișcării.
Hainele pot crea tăcere sau zgomot
Așa cum o clădire poate fi stridentă sau liniștită, la fel și o haină. Un croi clar, o linie curată, un material care nu cere atenție – toate pot construi un tip de prezență calmă, dar fermă. Asta căutăm în design: nu efect, ci intenție. Nu senzațional, ci claritate.
Proporțiile sunt totul
Arhitectura funcționează doar când proporțiile sunt corecte. Același lucru e valabil și în vestimentație. O cămașă prea scurtă, o geacă fără structură, un pantalon care cade prost – toate distorsionează postura. Nu pentru că sunt „greșite”, ci pentru că nu sunt aliniate corpului tău.
Croiul e fundația
La fel cum fundația determină întreaga stabilitate a unei clădiri, croiul determină cum se simte o piesă pe corp. În atelier, testăm proporții milimetrice. Ajustăm turul, rotim linia genunchiului, aducem volumul acolo unde corpul are nevoie de el. Nu urmărim tendințe, ci formă.
Când hainele devin arhitectură personală
Ce porți nu ar trebui să te ascundă sau să te mascheze. Ar trebui să te exprime. Să susțină cine ești, nu cine încerci să pari. De aceea, hainele nu sunt doar „stil”. Sunt o formă de poziționare. De direcție. De limbaj vizual.
